Poezie

 TOAMNA

 

O toamnă ca toate toamnele

Ploaie, ceaţă, noroi şi vânt

Se culeg de pe câmp roadele

Frunzele cad la pământ

 

A trecut toamnă după toamnă

Din neguri apuse, iubirea mă cheamă

A încolţit ceva, ce mult aştepta

Sublima şi eterna – dragostea -!

 

 Şi în decorul trist de toamnă

Cu frunze-ngălbenite care mor

Am învățat că viața-nseamnă

Poezie, vise, dor!

 

Voi ochi, ce inimi mi-aţi tulburat

Pe  undea-ţi fost, pe unde aţi umblat?

Steluţe vii ce-mi luminaţi acum

Al vieţii mele drum!

 

Iubirea voastră doamnă

Va dăinui toamnă după toamnă

 

 

 

IARNA

 

Ninge, ninge cu fulgi mari şi grei

Acoperind case, parcuri şi alei

Întroienind drumuri şi poteci

Învăluind totul sub fulgii albi şi reci

 

Un fulg în goana lui nebună

Pe-o geană mi s-a aşezat

Şi ar fi stat aici o lună

Ca să-1 striveşti c-un sărutat.

 

O buze dulci, calde si moi

Ce dor îmi e acum de voi!

Ochii-nchid şi-n amintire

Mai sorb din cupa de iubire.

 

Că e zăpadă, iarnă grea

Ce-i pasă inimii de ea

C-afară-i frig şi viscoleşte

Ce-i pasă celui ce iubeşte?!

 

înfrunţi distanţe şi zăpezi

Şi lupţi contra naturii

O clipă doar să poţi s-o vezi

S-aduci prinos iubirii.

 

 

VARA

 

Pe-ntinsul verde covor de iarbă

Printre sălcii şi prin flori

Ochii-mi trişti cătau să vadă

De cu seară până-n zori.

Chipul drag ce nu s-arată

Nici acum şi poate niciodată.

Şi-n dorul tău iubite

Mă las îmbrăţişată-n lan

De firele de iarbă, de flori, de iasomie

Şi fruntea-mi răcoresc în apa ce mă-mbie

Cu unduirea-i lină

Şoptindu-mi, o să vină…

 

Şi-aştept aşa pierdută în visare

În mută, nesfârşită aşteptare

Şi parcă soarele-a rămas pe loc

Încremenit de hotărârea mea

Şi-a arborat şi el breloc

Şi-o raz-a prefăcuto-n stea.

 

SUZUKI

 

A fost cândva o fată

O fată minunată

Fata orientală

Şi sentimentală

Suzuki se numea,

îi dăruisem totul

Inima

Şi dragostea mea.

Prima poveste de iubire

Credeam in fericire

Şi în nemurire.

 

A fost cândva o fată

Unde-o fi acum?

Fata dragă

Ce a plecat la drum.

S-a reîntors în tara sa

Şi a luat cu dânsa

Inima mea.

O inimă zdrobită de durere

Care şi acum o cere

Cerului şi mării

Şi-n culmea disperării

O caut în stele

Şi în floricele.

 

Dar, e-n zadar.

Nici o privire

Nu mai primesc în dar

Totu-i amintire.

Şi am rămas

Să înnec în mine

Lacrimi de iubire,

Lacrimi de tristeţe

Şi nefericire.

 

GÂNDURI

 

Oare, se gândeşte el la mine?

Sau sunt mică, ne-nsemnată

Spre tărâmuri mai senine,

Paşii lui acum se-ndreaptă.

 

Dar, în fiecare noapte

De e nor sau e senin,

O să-ţi cânt iubirea-n şoapte

Şi un vers o să-ţi închin.

 

Şi de-o să priveşti spre mine,

În treacăt şi doar o dată,

Un poem de fericire,

Iţi voi închina pe dată.

 

Dacă de pe bolta rece

Căzătoare stea vei fi,

Uşor clipele vor trece

Şi în veci ne vom iubi.

 

 

FIUL SOARELUI

 

Fiul Soarelui, rază de soare

Lumină de foc şi de jar,

Cum pot să-ţi mulţumesc oare?

Ce-ai vrea să-ti dau în dar?

 

O inimă ce te iubeşte

Aşa cum n-a făcut-o niciodată,

Şi gândul care te-nsoţeşte

În drumul tău prin lumea toată.

 

Dar, poate nu te mulţumeşti

Cu-n dar atât de ne-nsemnat

De acea-n drumul tău tu încălzeşti

Mai multe chipuri de-odat.

 

Asta-i chemarea ta, rază de soare

S-aduci căldură şi lumină

Să-mbrăţişezi pe fiecare

Să le faci viața mai senină.

 

Fiul Soarelui, eu numai pe tine te iubesc

Mă scald în raza caldă de lumină,

Şi din speranţe vise împletesc,

Când fericirea mea va fi deplină?

 

FIICA NORDULUI

 

Fiica Nordului, rece ca gheţarii,

Rece ca noaptea polară,

Ai lăsat să treacă anii,

Fulgi de nea în păr să-ţi cadă.

 

Ascunsă-n apele fiordului,

Ai aşteptat ca într-o bună zi

Să te găsească Fiul Soarelui

Şi să te facă a-1 iubi.

 

Iar gheaţa care te-a învăluit

În ani şi nopţi de iarnă grea

La prima rază s-a topit

Şi Fiica Nordului, iubea!

 

Iubea şi aştepta cu-nfrigurare,

Ziua polară, ziua senină

Şi aştepta cu nerăbdare

Fiul Soarelui să vină.

 

Cu raze calde-o mângâia

Şi o trezea la viaţă

Şi cu dragoste-o privea.

Când ea dormea pe flori de gheaţă.

 

Să te gândeşti la cel ce-ţi este drag

Şi atâta-i de departe,

Pe care-ai vrea să-1 vezi,

În fiecare seară-n prag.

Dar ştii că nu se poate.

 

RUGA FECIOAREI

 

Nu-mi întinez trupul

Cu poftele carnale

Şi nu aduc iubirii

Prinos de osanale.

 

Voi fi pe totdeauna

Mireasa ta dintâi

Sfântă va fi cununa

Cum alta-n lume nu-i.

 

Te rog Slăvite Doamne

Ascultă ruga mea

Dă-mi albă diademă

Ca cea mai pură stea.

 

Reclame
Scrie un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s