Mărturisiri

Jocul clepsidrei

 

larisa

 ,,..Opreşte trecerea. Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire, – şi totuşi te rog: opreşte Doamne, ceasornicul cu carene măsori destrămarea” (Lucian Blaga, motto la volumul ,,În marea trecere” 1924.)

                Trecerea implacabilă a timpului deschide petalele florilor vieţii. Când vine vremea, petalele cad uşor şi ritmic după ceasul universului, multiplicându-se în miliarde de petale în univers. Ele devin corolă şi aură ocrotitoare. Ca într-un zbor extatic, zilele, orele, minutele, secundele, multiplică, în fractalii sclipitoare şi multicolore, cioburi de oglinzi în care Dumnezeu luminează trecerea omului de la Răsărit spre Apus. Unele clipe petală sunt ecou de clopot de denii, altele lasă pe cer trena de stele a nopţii, altele luminează sufletul – cămara împodobită în care vine Iisus… Nimic nu ar fi fără El, Calea, Adevărul şi Viaţa…
               Clipe sau ore, sau zile, toate poartă culoarea sufletului înfiorat de chemarea luminii. Dar cât de grele par unele, biete scântei rătăcite în labirintul singurătăţii amorfe, ele decantează tristeţi şi clipele lacrimi rămân închise în turnul disperării… Dar clipa femeie, zămisleşte geniul creativitatea, este iniţiere şi taină. Ea deschide porţile viitorului, descătuşează energiile, lasă lumina să-i arate calea. Cu paşi uşori intră în realitate. Simt în mine puterea să dau iubire, frumuseţe şi bucurie oamenilor, să înfloresc clipele, orele, zilele, să celebrez sărbătoarea vieţii.
               În zilele de sărbătoare, sărbătoresc singurătatea, o singurătate, care, uneori, începe să doară şi nici un medicament, cumpărat chiar cu bani grei, nu reuşeşte să-mi aline suferinţa. Mă aşez la masă cu singurătatea în faţă, stă exact pe loc pe care odinioară stătea tovarăşul meu de viaţă, cel care avea atâtea să povestească… Privesc în gol şi aştept în zadar un semn, un sunet, dar …linişte, o linişte apăsătoare care este tulburată de valul de amintiri, amintiri care vor dăinui şi vor dispărea numai odată cu mine. Suportul meu moral este reprezentat de amintiri, de aici vine şi puterea de a trăi şi de a merge mai departe.
                Au trecut aproape 7 ani, ce mult este de atunci, câte ore s-au adunat!… Sau poate a fost ieri? Da, da, cred că a fost ieri, după durerea pe care o port în suflet de când a plecat.
              Ce diferit se derulează timpul, timpul din zilele de lucru şi timpul din zilele de sărbătoare! De fapt, timpul curge în mod egal, percepţia este diferită, timpul nu se poate comprima sau dilata… sau poate?!
             Şi după atâtea gânduri, încep şi regretele, de ce nu am făcut mai mult pentru cel drag? De ce nu i-am dăruit mai mult timp? De ce am lucrat o normă şi jumătate? De ce am făcut atâtea gărzi, timp în care am lipsit de acasă?
               Foarte multe lucruri aveau prioritate şi acum mă întreb, dacă am avut timp să-ţi spun cât te-am iubit?! Experienţa dureroasă pe care am câştigat-o, mă face să vă dau un sfat vouă, celor care formaţi încă un cuplu, să vă bucuraţi că sunteţi împreună, să fiţi îngăduitori şi răbdători unul cu altul, lăsaţi mândria şi orgoliile la o parte şi deschideţi-vă sufletele încrâncenate, pentru ca micile necazuri să nu vă umbrească fericirea de a trăi. Nimic nu este mai valoros decât viaţa şi sănătatea.

             Iar voi seniori, care aveţi poteca vieţii din ce în ce mai scurtă, mai îngustă şi mai anevoioasă de parcurs, trăiţi în prezent, cu dorinţa de a vă bucura de viaţă şi să fiţi fericiţi, dimineaţa, când deschideţi ochii, că o nouă zi pătrunde năvalnic în viaţa voastră!
Priviţi cu încredere spre noul an care vine şi cu speranţa că vor mai fi mulţi în faţa noastră, că vom avea fericirea să numărăm secundele, minutele, zilele, anii… La Mulţi Ani!!!

 

Ramuri din arborele vieții

 

Ne leagă, un trunchi comun,

Din seva căruia luat-am fiinţă

Ne leagă fire nevăzute

Din lungul nostru drum

În care ne-am regăsit

Când a fost cu putinţă.

 

Iar sângele, care niciodată

În apă nu se va preface

Pulsează-n inimi acordate

Aducând în suflet, pace.

 

De la distante mari

Sau chiar din galaxie

Rămân fixaţi de noi

Pe viaţă, pe vecie.

 

Doresc, ca într-o zi

Să întregim copacul,

Cu cei ce vom mai fi,

 Bogatul şi săracul.

Să ne amintim de toti

Părinţi, unchi şi nepoţi

Că veacu-n care am trecut

Poate fi un început.

 

3 comentarii

3 thoughts on “Mărturisiri

  1. Ma bucur ca am o prietena asa de desteapta si de o deosebita tandrete suleteasca.Sa traiesti in continuare cu acesta istetime si demnitate si mai ales LUCIDITATE . FELICITARI !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  2. Buna ziua stimata doamna,
    Din intamplare am dat peste site-ul dvs. care m-a atras si nu m-a lasat pana nu am citit putin, In felul acesta am aflat cateva lucruri despre dvs., lucruri care mi-au incantat sufletul. Nu v-am cunoscut niciodata pana acum, dar ma bucur ca exista asemenea oameni ca dvs.
    Cu siguranta ca toata viata ati fost o binecuvantare pentru oamenii pe care i-ati intalnit.
    Va doresc tot binele din lume.
    Cu bucurie in suflet, Mihaela.

  3. draga mea, am vazut cu multa placere fotografiile de la aniversarea ta. iti dorim si noi sarbatori pline de pace si lumina si un An Nou Fericit! te imbratisam cu drag Mihaela si Alin State. LA MULTI ANI !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

WordPress.com Logo

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

Comentezi folosind contul tău Twitter. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

Comentezi folosind contul tău Facebook. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

Comentezi folosind contul tău Google+. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s